22 km , 2 echipe, 6 oameni, 2 zile, inceput de octombrie

Si dupa cum savureaza si Liviu sandvisul ala ....ma indoiesc ca Iulian va avea vreo reclamatie ca nu s-ar fi priceput sa le bucatareasca !

Cum sunt sandvisurile facute de Iulian ? Cred ca bune! Vad ca Paula musca din el cu asa o pofta de mi se face foame instantaneu. 

Incantati de peisaj, printre picaturi, se opresc sa se uite dupa pasari iar Florin fotografiaza si el ceea ce gaseste in cale ... 

Viperinii intalnesc pe dig o broscuta iesita la soare si o redirectioneaza spre apa....evident, dupa ce o sperie bine si reusesc sa-i pozeze carapacea ca de spaima si uimire nu mai voia sa scoata decat codita din carapace! 

Of, ar trebui sa fac precizarea ca ceea ce-mi permite programul blogului sa postez - ar trebui citit de jos in sus caci mi-e imposibil sa va povestesc de la final la inceputuri!

Dar sa continuam povestea celei de-a doua zile de munca! In fata digul cu sinuozitati ce ne dau de furca, determinandu-ne sa facem statii dese, lipsite de spor, ne chinuie cam trei ore apoi, cand deja ne pierduseram nadejdea ca vom mai da si de drum intins si cu vizibilitate ok..... iata-l ! Se asterne in fata noastra ca un serpisor cumintel. 
Dupa doua zile pline - cel mai ravnit fotoliu al zilei este km 10 - locul de intalnire al celor doua echipe! Liviu culege ultimele detalii in hohotele nostre de ras ca GATA, am terminat digul exact cum ne-am propus, in doua zile desi impartirea ca timp de executie a fost pentru patru. Din toata inima va multumesc pentru viteza de executie! A doua zi am stat cu emotii pana spre seara , urmarind prin telefon peripetiile Deliei si-a lui George in campusul de la Agronomie, pana cand , in cele din urma, la ora 19,30 au reusit sa fie cazati. Din nefericire ....numarul bagajelor nu mi-a permis sa-i insotesc. Treaza de la ora 4 in zori, m-am pus pe frecat geamuri si spalat perdele si draperii ca sa nu ma mai gandesc clipa de clipa la ce-or fi facand pe drum copiii !