
-A mers ok, Liviu? il intreb.
- Da ma, a mers, se putea si mai mult dar a fost bine ca pentru prima zi.





-Fii atenta la lebada aia , Mirela! imi spune Mirona extaziata de uimire. Nici nu se clinteste desi bate vantul de ma ia pe sus cu tot cu reflector! ( si sunt bastoane de 5 metri, grele de o sa faca muschi Mirona mea!)
- fa un clik pe imagine sa vezi lebada in stanga fotografiei-

Da Iulica, te-am vizat dar mai stai un pic sa-ti fac si-o poza pentru posteritate !

Uite-asa arata o borna CSA ! Acuma urmeaza echilibristica pe ingusta margine de beton din jurul ei, cu ochiul prin luneta, dupa reflectorul tinut de Iulian sau Mirona.

Misterioasele umbre ale padurii de salcii.
Un soim isi ia zborul atat de aproape ca ii aud falfaitul aripilor dar nu reusesc sa scot la vreme aparatul foto.
Cand manevra este terminata, rasuflam usurate iar Iulian ne pune in statiile portabile muzica sa ne binedispuna. Cum spuneai Mirona? Si Hitler isi trata soldatii cu muzica sa le pastreze tonusul?!
In scobitura buturugii ierburi uscate si cochilii de melc se lafaie sub razele unui soare anemic.
Fa-mi o poza cu buturuga asta Mirona! Hm....Puteai sa astepti si tu sa-ti arat mutra...
La fiecare manevra de intoarcere a masinii pe coronamentul digului, emotii! Iulian rade ori de cate ori eu si Mirona strigam la unison GATA, GATA, MAI!!!!!
Iulian si detaliile unui profil. Deplasarea cu masina ne ajuta enorm. Uneori, ca sa ne deconecteze, ne pune muzica la statii si cu ocazia asta ma dezmortesc si eu un pic, topaind pe langa aparat. Ei...sunt deja cu muchii incordati si transpirati de-atata alergatura.
Mirona incepe sa inteleaga ce are de facut si nu mai asteapta indicatiile pas cu pas prin statie. Cu pas hotarat se indreapta spre locul unde stie ca este necesar un detaliu din teren.



Nu, nu, mie nu-mi trebuie poza! Dupa atata vant nici sapca nu mai sta ca lumea!


Apare soarele si ne gandim ca poate se mai incalzeste un pic.


Iata si primele imagini de la Prut! Odata ajunsi pe dig se starneste un vant enervant care ne face sa tinem ochii mijiti si ne inteapa fata cu particule mici de praf , cat varful de ac! Marim ritmul de lucru in speranta ca vom scapa de zona unde bate vantul in lungul digului.



Nici picior de om cat vezi cu ochii! Doar oracaitul broastelor suparate ne tine de urat.

Oare de unde-am plecat?



Cantonul se pregateste de iarna din vreme. Buturugile asteapta cuminti sa fie facute surcele si incantati de formele stranii - de sculpturi moderniste, le facem o sedinta foto in toata regula.
De data asta ne pozeaza Florin ! Emotii?! Nu prea... Deja modul de lucru este stabilit, in portbagajul fiecarei masini asteapta sculele si pachetele cu mancare, apa, sucul, fructele...
Doua echipe : echipa mea se va numi Pi-ball de la PBL - numarul masinii lui Iulian - echipa lui Liviu va fi echipa Viperinilor - de la VIP - numarul masinii lui Florin.
Pentru ca vom lucra pe zona de granita va trebui sa tinem la indemana cartile de identitate. Inaintea plecarii ne verificam buzunarele, facem o trecere in revista a lucrurilor pe care trebuie sa le avem la noi si gata, la drum !
Viperinii vor incepe dinspre vama Giurgiulesti - Pi-ball dinspre Sivita de la breteaua de legatura ce incepe din dreptul caii ferate - pana la dig.
Intalnirea echipelor se va face la km 10 si prima zi de lucru incepe cu speranta ca Mirona si Paula vor intelege repede ce au de facut ca sa nu pierdem timp!
In vreme ce noi demaram lucrarea de la Prut, Delia si George isi pregatesc bagajele sa plece la facultate. Emotii, emotii, intrebari fara raspuns deocamdata, nelinistea dinaintea schimbarilor si pe marginea canapelei un troller cat toate zilele asteptand sa fie burdusit cu hainute de-ale Deliei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu