7 martie 2019

S-au strans ceva ani de topografie si cadastru la capitolul experienta. Am observat cum an dupa an scade numarul de comenzi. Odata cu nivelul de trai al romanilor. Din 2011 am devenit si expert tehnic judiciar si de aici au inceput zilele cu insomnii, un psihic confruntat cu situatii care te lasa fara energie la finalul fiecarei zile. Meseria de topograf este frumoasa ! Foarte frumoasa ! Te simti varf de lance in teren si imaginatia reuseste sa vada intr-o derulare a timpului, cum se va dezvolta in viitor o zona. Sau...cum s-ar putea dezvolta, caci adesea problemele pecuniare devin frane de netagaduit. Din momentul in care am devenit expert tehnic judiciar mi s-a schimbat atitudinea in teren. Nu m-am mai simtit niciodata libera ca o pasare in zbor . Masuratorile facute in prezenta partilor ce adesea se cearta cu mai multa indarjire - cand esti in fata lor , dornice sa iti faca dovada cine este vinovat si cine nu , deontologia meseriei ce iti impune o atitudine echidistanta fata de parti , conditiile din teren ( adesea facand convocare intr-o zi in care ploaia sau frigul, noroiul sau arsita mi-au dat de furca din plin...) Am uitat sa rad si sa glumesc in vreme ce cu grija, studiam terenul si imi fixam in minte detaliile topografice ce trebuiau masurate. Seriozitatea asta mi-a incorsetat mai intai rasul, apoi zambetul , apoi sufletul. Am devenit un fel de zombi. In timp, am inteles ca oamenii pe care ii intalneam la teren ca reclamanti , parati sau intervenienti,ma mint . Unii fiindca au fost sfatuiti de avocati. Unii de frica. Unii chiar rau intentionati. De multe ori am fost nevoita sa lucrez acelasi Raport de Expertiza de doua ori, fiindca prima data am avut acces la niste acte , apoi, dupa ce vedeau ce dezastru era in raport, partile depuneau si restul de acte , pana atunci tinute in sertarul avocatului sau acasa. Cel mai mult m-au dezamagit avocatii partilor si judecatorii. Primii fiindca de fiecare data s-au opus solicitarii de majorare a unui onorariu aberant, ce nu reusea sa acopere decat cu greu retinerile statului si cheltuielile facute anticipat , iar judecatorii m-au dezamagit de fiecare data cand au fost de acord cu solicitarea avocatilor de a nu da curs cererii de majorare a onorariului. Era tot mai greu sa imi fac meseria in conditiile create de conjunctura nefasta a unui complot avocati-judecatori . Abia mai aveam o firava linie de plutire. Incepusem sa sponsorizez actul de justitie din munca de pfa. Din lucrarile particulare care oricum incepusera sa fie tot mai putine. Imi era din ce in ce mai greu. Uneori, eram solicitata ca expert consilier si era o adevarata gura de oxigen caci acei bani ma faceau sa reusesc sa mai rezist un pic. Din 2011 pana in 2018 lucrurile au mers din ce in ce mai rau. Orele lungi petrecute in fata monitorului, mi-au afectat vederea in cele din urma... Asa ca am solicitat sa fiu suspendata pe o perioada de un an. Sa nu va imaginati ca puteti scapa din acest sistem cu o simpla cerere. Am primit ca raspuns de la Ministerul de Justitie, ca trebuie sa fac dovada ca am toate dosarele la zi. Lucru aberant. Dosarele se suprapun . Nu incep in ziua de ...si se termina in aceeasi zi... Astfel ca a trecut un an si inca mai sunt dosare care necesita raspunsuri la obiectiuni, completari, etc. Ma simt obosita, inselata, exploatata fara putinta de a ma revolta in vreun fel impotriva unui sistem nedrept. Am intrat in aceasta nisa a meseriei fiindca imi place ceea ce fac. Pentru ca pot sa analizez si sa pun cap la cap acte, masuratori si o desfasurare cronologica a unor fapte mentionate in acte.Imi este usor sa fiu impartiala si nu m-a interesat niciodata sa favorizez vreuna dintre parti. Dar asta nu a fost deajuns pentru un sistem bolnav. Fiecare onorariu final solicitat si neacordat, m-a adus mai aproape de momentul in care am inceput sa ma intreb daca de fapt sunt expert judiciar cu statut de colaborator extern al Ministerului de Justitie sau condamnata sa muncesc in folosul comunitatii. E aberant sa ceri cuiva sa munceasca pe te miri ce si mai nimic. Am inceput sa nu mai am bucuria de a munci. Pentru ca nu mai aveam bucuria unui rezultat al muncii mele decat in rezolvarea spetelor din dosare. Nivelul de trai imi scadea dramatic de la o zi la alta. Masina folosita in interesul desfasurarii activitatii de expert , m-a lasat balta cand nu mi-am mai permis sa ii fac reparatiile de intretinere la timp. Fiica mea, ce munceste pe meleaguri straine, a facut un imprumut in banca si mi-a daruit sansa de a cumpara o alta masina. SH . Caci noua...de unde sa fi dat atatia bani ?! Si tot datorita ei , am reusit sa ajung si la dentist. Varsta si alimentatia cereau o revizie zdravana... E aberant ce se intampla in tara asta. Oricat te-ai stradui sa fii bun in ceea ce faci, ceva o sa mearga rau ca sa ajungi ingenunchiat. Ma simt inselata, exploatata, fortata sa ingenunchiez si ma opun cu tot ce sunt ca sa nu ajung in aceasta situatie. Mi-as schimba meseria. Ce sa fac ? Am invatat atatia ani ca sa renunt ? Sa inteleg ca tara are nevoie de specialisti sau nu are ? E aberant. E absolut frustrant ce se intampla. Si nu reusesc sa gasesc rezolvare. Nu inca. Insa daca voi ajunge sa incep a trai din altceva decat din meseria pentru care am investit atatia ani de studiu...voi considera ca tara asta chiar isi bate joc de tot ce i-ar putea aduce bunastare. Cumva, am inceput sa regret ca nu am plecat cu ani si ani in urma... Ma simt obosita. Foarte obosita. La propriu si la figurat. Am obosit sa fiu impotriva unui sistem ce se bucura cand isi distruge specialistii.