Pasi spre o iminenta evadare

Pas cu pas si zi dupa zi ma apropii de momentul in care voi face din vis realitate. Sunt ani de cand imi imaginez cumva fi cand voi avea casuta mea cu gradina , spatiul meu vital crescand de la cativa mp de beton armat la cateva sute de mp de pamant... Aproape simt mirosul pamantului. Citesc cu nesat toate blogurile pasionatilor intr-ale gradinaritului si iau notite ca un scolar constiincios. Nu am strop de experienta in acest domeniu. Doar o atractie ce imi provoaca o stare de liniste entuziasta. Greu de pus in cuvinte ce simt. Dintre cei apropiati inca nu stiu cati vor ramane pentru a ma sustine si cati vor da bir cu fugitii... Dar e putin important. Amintirile de cand eram copil si cu uimire si sfiala exploram fiecare colt al gradinii bunicii ma fac sa retraiesc momente de incantare si ma fac sa depun toate eforturile de a transforma visul in fapte... Explorez internetul si strang zi dupa zi idei , informatii , le sistematizez , le cataloghez si cu pasi marunti dar foarte hotarati imi pregatesc evadarea din oras. Desigur ... va fi un loc pe aproape caci activitatea imi va fi legata inca ani buni de biroul din oras. Totusi planific pas cu pas cum sa imi organizez o altfel de viata intr-un spatiu in care sa imi dau sansa de a respira si trai cu adevarat. Doar cativa pasi mai am de facut. Cumva cei mai grei. Insa cu multa hotarare continui sa urmez calea visata.